Intalnire cu Afrodita

Am onoarea ca in aceasta perioada sa locuiesc intr-un cartier numit Geroskipou. Nimic neobisnuit ati spune. Asa am spus si eu dar dupa o scurta investigatie printre cunostintele oamenilor locului, dar si un scurt search pe google am aflat ca de fapt traiesc in “gradinile Afroditei”. Cu o asa grozavie rar te mai intalnesti si sunt curios daca imi va fi sortit sa dau nas in nas cu zeita frumusetii, sa ii ofer o floare chiar din odata frumoasa ei gradina. Oricum acum ”gradinile Afroditei” au suferit unele modificari, nedemne de un asa renume. Strazi in plin santier, utilaje grele ce polueaza fonic atmosfera, motociclisti ce ambaleaza motoarele chiar sub balconul meu, si nu la orice ora ci chiar in toiul noptii, masini si oameni prea grabiti si prea zgomotosi. Mai mult decat atat, la numai cativa kilometri departare se afla locul de nastere al aceleiasi zeite. ΠETRA TOY PΩMIOY (Petra tou Romiou) sau Pietrele Afroditei este locul unde Afrodita a iesit din marea inspumata. Se pare ca putin din frumusetea ei s-a raspandit si in peisajele care au supravietuit peste veacuri. Din pacate nici aici nu am intalnit-o dar speranta moare ultima.

Timpul. Cand nu il avem ni-l dorim, iar cand il avem nu stim ce sa facem cu el. Dar parca niciodata nu este de partea noastra. Cand trece prea repede, cand prea incet. Ce pacat ca nu il putem controla si opri cand vrem noi. Acum nici nu mai am timp sa numar zilele. Saptamanile fug una dupa alta de parca cineva le-ar goni de la spate. Acum ca s-a micsorat si ziua chiar ca nu mai stiu cand trece timpul. Oricum e mult mai bine asa... cel putin acum.

E ora 21:30. Imi arunc ochii pe luminitele ce danseaza in fata mea. E instalatia de pe pomul de craciun. Ma anunta ca mai e putin si se termina si anul asta. In curand trebuie sa tragem iar linie si sa adunam. Dar eu nu o sa o mai fac...am facut-o deja si mi-a dat cu virgula.

Privesc in gol pe display si imi dau seama ca nu mai am nimic de adaugat... cel putin nu acum. E 22:19 iar ceea ce mi-am propus sa dureze un sfert de ora mi-a mancat de 3 ori pe atat. Nu vreau decat somn... pentru ca maine incepe o alta zi.

Happy birthday to me!!!

A mai trecut un an! Desi ar trebui sa ma simt mai batran cu un an... parca am imbatranit cu sapte. In fiecare an pe vremea asta am obiceiul sa fac o lista imaginara cu realizarile si esecurile din anul precedent. De data asta insa parca nimic nu se leaga. Parca nici nu am observat cand a trecut atata vreme, nu pot sa imi amintesc clar ce am facut... parca nimic din ceea ce am realizat nu conteaza cu adevarat. Cel putin vara asta nici nu cred ca a existat. Parca acum eram pe holurile universitatii, apoi pe holurile televiziunii iar apoi... pe pamant strain, in fata unui monitor incercand sa fac o lista cu ce am facut anul asta. Oare ce am facut?

Un lucru il stiu sigur: anul asta a fost pentru mine anul deciziilor. Unele rele, altele si mai rele... iar unele bune.

Mi s-a spus anul asta ca sunt perfectionist. Desi mi-a venit greu sa accept asa este. Pe langa faptul ca de multe ori nu sunt multumit de cei din jurul meu, de si mai multe ori nu sunt multumit chiar de mine. Parca as fi vrut... mai mult, mai bine sau mai repede. Poate cer prea mult de la mine sau de la altii, poate ca asteptarile sunt prea mari. De multe ori ma panichez ca nu am facut aia, nu am facut cealalta, nu am facut indeajuns sau a trecut prea mult timp. Iar apoi imi dau doua palme si imi zic: Wake up... you're only 22!

Ah si by the way....sunt genul de persoana care uraste zilele de nastere. Niciodata nu mi-a placut sa duc bomboane la scoala sau sa fac ceva special de ziua mea. In fond... de ce sa ma simt special intr-o singura zi din an si nu in fiecare zi? Ups... iar cer prea mult... Wake up!!!

"Saracie ce-ai cu mine? M-am avut cu tactu bine, vreau sa ma am si cu tine!"

Bani, bani si iar bani. Totul in lumea asta se pare ca se rezuma la bani. De curand am prins din zbor o vorba de la radio: "The best things in life are free". Hmm....Poate ca cele mai bune dar nu cred ca si cele mai importante. De exemplu iubirea este un lucru bun, si de cele mai multe ori este gratis. Un master este insa un lucru important, cel putin pentru un proaspat absolvent de facultate. Daca este in strainatate, masterul nu este accesibil multor romani. Poate daca esti fiu/fiica de politician sau de speculant imobiliar ai avea curajul sa visezi. Cred ca saracia e perceputa diferit de fiecare persoana. Poate ca unii cred ca a fi sarac inseamna a nu avea un acoperis deasupra capului sau a nu avea dupa ce bea apa. Eu cred ca esti sarac si atunci cand nu iti poti permite o excursie la munte, o vacanta in strainatate, sau macar un bilet de avion pentru a vizita pe cineva. Un sentiment cunoscut de prea multi romani. Romani care au luat bani cu imprumut, si-au cumparat un bilet de avion, numai dus, si au parasit corabia. Multi au ajuns in tari in care daca muncesti la camp, fara nici un fel de calificare, primesti un salariu triplu fata de propria tara unde inveti 15 ani, daca nu mai mult, pentru un salariu de 1000 de lei. Poate ca banul nu este cel mai bun lucru in viata dar cu siguranta este cel mai important. Cel putin asa cred eu. Poate ma insel.

Looking for something

13 august 2008 - avionul decolează la ora 19:45. E prima dată când zbor dar nu imi fac griji: este printre cele mai sigure mijloace de transport. Desi nu sunt superstitios imi tot vine in minte aceasta cifra blestemata de tonti. Poate ca unii ar fi preferat sa evite aceasta zi. Am lasat in urma tot si toate, suparand pe multi. Totul pentru un nou inceput... sau poate doar o continuare. Inca nu stiu ce este. Cert e faptul ca nu poti sti niciodata ce iti rezerva viitorul. Eram poate printre cei mai infocati sustinatori ai reusitei in propria tara. Imi spuneam ca nu o sa fac parte din milioanele de romani plecati peste hotare in cautarea a acelui ceva specific fiecaruia. 13 octombrie 2008 - doua luni pe meleaguri straine. Parca timpul trece atat de repede dar totusi atat de greu. Clima noua, oameni noi, mentalitati noi. Obisnuit cu traiul din Romania am fost surprins cand am dat nas in nas cu seriozitatea, corectitudinea si educatia altor oameni. Acum duc o viata simpla... poate prea simpla. Cand nu dorm muncesc, cand nu muncesc mananc iar cand nu mananc dorm. Planuri de viitor sunt multe dar sa vedem cate din ele sau mai bine zis care din ele pot fi implinite. Dar mai bine las scrisul si pe altadata ca a trecut ceva timp de la ultimul text și nu mai iese atat de bine pe cat as vrea. Pana la urmatorul post : Servus!

Uelcom tu mai blog!

. . ............ Aşa zişii specialişti ai planetei susţin că noi, cei născuţi în a doua jumătate a anilor '80, facem parte din ceea ce ei au numit "Internet Generation" sau "Digital Generation" sau "The Millenials". Şi cum îi şade bine unui component al acestei generaţii m-am hotărât să îmi fac şi eu blog, că ce... eu sunt mai fraier?

. .............. Prin definiţie blogul ar trebui să reprezinte jurnalul scris pe vremuri de părinţii sau bunicii noştri, însă "James Blog"-ul de faţă va face excepţie de la această definiţie şi nu veţi afla mare lucru despre mine.

. ...............Poate că e doar încă o formă de exprimare liberă aşa că fiecare e binevenit să comenteze orice material apărut aici, atât timp cât are ceva de spus (preferabil într-un mod inteligent).

. ...............Aşa că până la următorul text... spor la tastat!