Timpul. Cand nu il avem ni-l dorim, iar cand il avem nu stim ce sa facem cu el. Dar parca niciodata nu este de partea noastra. Cand trece prea repede, cand prea incet. Ce pacat ca nu il putem controla si opri cand vrem noi. Acum nici nu mai am timp sa numar zilele. Saptamanile fug una dupa alta de parca cineva le-ar goni de la spate. Acum ca s-a micsorat si ziua chiar ca nu mai stiu cand trece timpul. Oricum e mult mai bine asa... cel putin acum.

E ora 21:30. Imi arunc ochii pe luminitele ce danseaza in fata mea. E instalatia de pe pomul de craciun. Ma anunta ca mai e putin si se termina si anul asta. In curand trebuie sa tragem iar linie si sa adunam. Dar eu nu o sa o mai fac...am facut-o deja si mi-a dat cu virgula.

Privesc in gol pe display si imi dau seama ca nu mai am nimic de adaugat... cel putin nu acum. E 22:19 iar ceea ce mi-am propus sa dureze un sfert de ora mi-a mancat de 3 ori pe atat. Nu vreau decat somn... pentru ca maine incepe o alta zi.