Tara lu’ neica-chiftea, Nikita si Monica Columbeanu

Desi destul de departe de meleagurile natale, inca mai reusesc sa fiu cat de cat la curent cu ceea ce se intampla in mult iubita mea tara. Asta, cu ajutorul televizorului care prinde chiar si aici posturi romanesti. Chiar daca nu ma uit la tv decat poate de doua ori pe saptamana, una din emisiunile pe care inca le mai urmaresc este „Cronica Carcotasilor”, care ma pune la curent cu toata maimutareala ce se petrece in Romania. Acestea fiind spuse, nu pot sa ma abtin de la a comenta un episod care m-a amuzat, intrigat dar si mai mult, m-a infuriat. Intr-un interviu ad-hoc, supervedeta, intelectuala si geniul neinteles al societatii romanesti, Monica Columbeanu, a sustinut, si citez: „Romania este prea mica pentru ambitiile mele”. Cand am auzit o asa remarca pur si simplu am ramas socat. Credeam ca am auzit destul de multe in cei 20 si ceva de ani pe care i-am petrecut pe pamant dar se pare ca m-am inselat amarnic. Pai draga Moni, tu fiinta inteligenta care abia reusesti sa articulezi doua cuvinte, poate ca una din ambitiile tale este sa fii filmata pe gaura cheii intr-un restaurant din strainatate, caci poate acolo sunt mai mari, si aici ma refer desigur la gaurile cheii. Si cum ai sustinut ca vrei sa pleci din Romania, pai nu stiu cine te opreste. Uite daca vrei fac eu o cheta si iti cumpar biletul de avion dar numai dute... dracului odata si impartaseste si altora, straini bineinteles, din geniul tau ascuns. Mai mult decat atat, cu cateva luni in urma probabil, pentru ca am pierdut oarecum notiunea timpului, am vazut-o pe aceeasi faptura gingasa prezentand o gala, careia din pacate nu imi amintesc numele. Parca era o decernare de premii, oricum era desfasurata intr-un mediu al intelectualilor. Iar cand am auzit-o pe „doamna” mentionata mai sus prezentand aceasta gala, mi-am dat seama de un lucru care mi-a fost evidentiat de mai multe ori dar am refuzat sa il cred: nu trebuie sa fii inteligent pentru a avea „succes”. Dar despre ce succes putem vorbi oare? Daca orice parvenit/a poate ajunge in asemenea pozitii iar apoi sa faca astfel de afirmatii, nu putem vorbi decat de un succes al banilor asupra inteligentei, talentului si muncii oneste. Tot la emisiunea mentionata anterior am putut observa fenomenul pe care unii l-au anticipat dar pe care din nou nu am vrut sa il cred posibil: OTVizarea Romaniei. Daca la inceput postul lui Diaconescu in direct, inregistrat si redifuzat in tomberon (parafrazez carcotasii) era blamat si aratat cu degetul din toate directiile, acum si alte televiziuni si-au dat seama ca aducand la televizor maimute urlatoare, babuini si tot felul de necuvantatoare, aduc totodata si o audienta mai mare. Pai daca specimene precum aceasta Nikita, apare in fiecare zi pe micul ecran si imparte ea dreptatea in stanga si in dreapta, atunci noi cei care ne straduim sa terminam o facultate sau alte studii superioare ce mai putem face? De ce ne mai chinuim atat daca de tot ce ai nevoie ca sa ajungi un cineva in Romania este o gura mare si spurcata pe care sa iasa toate dejectiile limbii romane. Din cate am vazut eu la aceasta personalitate a culturii romanesti , nu i-as da mai mult de patru clase, si alea absolvite din mai multe incercari. Deci, daca esti un neica-nimeni din punct de vedere intelectual poti reusi. Bravooo! In acest caz nu ar trebui sa ne mai mire ca lumea nu mai merge la circ sau la gradina zoologica din moment ce vede acelasi circ cu gorile urlatoare, maimute speriate, oameni bolnavi dar mai ales pur si simplu prosti. Saracul maestru Caragiale, daca ar fi trait timpurile noastre probabil nu i-ar fi ajuns o mie de vieti pentru a satiriza acest haos care caracterizeaza societatea romaneasca. Sau si mai probabil si-ar fi pus mainile in cap si si-ar fi luat picioarele la spinare si ar fi plecat peste mari si tari numai sa nu il mai auda pe Fernando cel tampit care s-a casatorit.

Dupa toate aceasta aventura printre valorile „promovate” cel mai bine in Romania, s-a nascut in mine un sentiment care ardea mocnit, dar care acum s-a aprins intr- flacara plapanda: oare mai merita sa ma intorc in tara mea?